ECHINOX

În zilele de 19 și 20 octombrie, Clujul a celebrat semicentenarul unei strălucite reviste studențești de cultură organizând Zilele “Echinox 50”.

N-am fost echinoxist, dar mulți dintre prietenii mei scriitori au crescut în paginile acelei reviste, așa cum alții au crescut în paginile revistelor Dialog și Opinia studențească de la Iași.

Fondată în decembrie 1968 de Eugen Uricaru și Marian Papahagi, Echinox l-a avut drept spirit director pe Ion Pop. Mai întâi Redactor-șef (1969-1972), apoi Director (1973-1982).

Asemeni Dialogului și Opiniei studențești, și Echinox s-a bucurat de atenția constantă și olecuță cam pătimașe a Securității – Tovarășe ministru, la revistele astea se întâmplă ceva”, raportau ofițerii.

Nu mințeau. Acolo chiar se întâmpla ceva. Niște tineri foarte talentați publicau texte excelente – poezie, proză, eseuri, traduceri, dialoguri etc. – numai că ele nu erau ”pe linie”.

Doi prieteni din antichitate – Vasile Gogea și Géza Szöcs – mi-au trimis scurte relatări despre sărbătorirea Echinoxului.

Géza Szöcs și Vasile Gogea, Cluj, octombrie 2018

Géza îmi reamintește că am scris cândva că, într-o zi, o stradă din Cluj va purta numele lui Ion Pop. Cred și azi că așa va fi, dar până atunci mai sunt mulți ani de trăit. Deocamdată, o întâmplare.

Ion Pop m-a invitat în numeroase rânduri să colaborez la Echinox. Cândva mi-a reproșat că nu mă ținusem de cuvânt și nu-i trimisesem colaborarea promisă.

Mă ținusem, numai că plicul trimis de mine a fost tras pe linie moartă în hrăpărețul depou cunoscut sub un nume pe atunci înfricoșător – Departamentul Securității Statului.

Am regăsit în Dosarul meu de Urmărire Informativă (DUI) și plicul, și mesajul către Ion Pop, și poemul trimis spre publicare în 1979. Mesajul și poemul le găsiți mai jos.

Publicarea lor este omagiul pe care îl aduc, de departe, unor oameni pe care i-am simțit, întotdeauna, aproape.

Posted in

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist

Reader Interactions

Comments

  1. Am mai încercat un „mesaj”.
    Mai încerc o dată. Am preluat și eu, aici:
    https://vasilegogea.wordpress.com/2018/10/25/un-mesaj-pentru-echinox-la-semicentenar-de-la-dorin-tudoran/
    „Îi mulțumesc poetului Dorin Tudoran pentru acest „mesaj” – adevărată filă de istorie, nu numai literară – adresat Echinoxului – la semicentenar, precum și echinoxiștilor – unii, „antici” cum spune prietenul meu (și al nostru, sau doar al unora) și pentru îngăduința de a-l transpune de pe blogul său anamneze, în „pavilionul de oaspeți”, la rubrica anamnesis, a blogului meu.”

  2. fragment echinoxist// e momentul pentru un mea culpa mea maxima culpa/ deși în cele patru luni în care am funcționat la iași ca lector universitar doctor/ în intervalul octombrie 2000-ianuarie 2001/ cartea despre avangardismul românesc a lui ion pop era o referință esențială/ în anul următor când am scos a doua carte proprie/ lecturi fragmentare buzău alpha mdn/ habar n-am avut că magistrul echinox-ului scosese cu nouăsprezece ani mai devreme/ o carte cu titlu identic/ nu exclud să fi reținut în memoria involuntară titlul/ după ce voi fi citit vreo notă biobliografică privindu-l pe emeritul clujean/ dar cu smerenie îmi mărturisesc acest păcat/ mai ales că astăzi andrei pleșu în textul din dilema veche readuce în atenție/ un eseu al său din urmă cu patru ani despre creștinismul necreștinesc/ declarându-mă creștin nu-mi strică deloc o porție de umilință/ chiar și autoaplicată/ de asemenea salut textul poetic al lui dorin tudoran/ interzis în șaptezeci și nouă/ din care nu se putea să nu mă impresioneze sintagma ’târfă de lux’/ cu toate că pentru mine termenul curvă e mai expresiv în pofida popularității sale/ Doamne câte prostii pot să scriu/ o mențiune specială pentru referirea la ante pavelici/ ustașul croat de tristă amintire/ dar poate că nu-i întâmplător că unii oameni rețin mai degrabă răul decât binele/ nu există o rețetă pentru vindecarea de traume

  3. ion vartic// pentru că s-a dat cep clujenilor/ nu știu dacă și cât a publicat în echinox ion vartic/ dar deși indirect i-am mulțumit pentru gestul său/ prin a scrie o cronică despre cioran naiv și sentimental/ în românia literară a anului 2002 parcă/ trimisă fiindu-mi cartea de către doamna elvira sorohan/ îi mulțumesc și clujeanului pentru că prin ’98-’99 anonim fiind și/ rugând la redacția apostrof să-mi trimită un exemplar/ din cele 12 scrisori ale lui cioran către bucur țincu/ a făcut-o necondiționat/ este acolo în acele scrisori un cioran de dinaintea primei sale cărți/ pe care se pregătea s-o publice pe culmile disperării/ nu-i bine să fii nici disperat nici indiferent/ dar de poți să fii om/ vine totuși mai ușor și moartea

  4. dicționarul lui zaciu// când eram la slănic-prahova în aprilie 83/ pe lângă selecția în două volume din arghezi/ prefațată de către caraion/ am cumpărat de la librărie demonii dostoievskieni și dicționarul scriitorilor români din 78/ coordonat de mircea zaciu în colaborare cu/ marian papahagi și aurel sasu/ am mai spus-o și pe blogul lui alexandru laszlo/ acest dicționar pe care-am început să-l citesc în salină la unsprezece grade/ a fost opul care m-a îndrăgostit de literatură-n general/ de cea română mai abitir/ orice text de referință-i discutabil/ interpretările și mai și/ unii autori aleși puteau lipsi/ alții ar fi trebuit să fie/ dar modul sintetic în care e grupată informația biobliografică pentru fiece autor e pilduitor/ și după patru decenii acest dicționar rămâne în mare valabil/ ceea ce-i aproape neverosimil

  5. cartea secolului douăzeci// de cluj se leagă și editarea imediat după ’89/ a celei mai valoroase cărți scrise în românește în perioada totalitară/ și care nu putea fi publicată atunci/ din cauza cenzurii/ la editura dacia a apărut în ’91 o ediție broșată din jurnalul fericirii al lui nicolae steinhardt/ tocmai în contextul nebuniei reiterate paroxistic în secolul trecut/ altminteri unul al modernității mândre de sine/ consider textul acesta ce evocă o experiență limită concentraționară/ cea mai semnificativă scriere în limba română din secolul douăzeci/ avem aici o sinteză de liric epic dramatic/ de autoficțiune și nonficțiune/ de realitate și sublimă transfigurare a sa/ spune virgil ierunca pe coperta a patra că închisoarea l-a determinat pe autor ca/ ‘dintr-un intelectual pur, mai degrabă agnostic și preocupat de literaturile străine, să devină un autentic «homo religiosus»’

  6. revista echinox// în dicționar al presei literare românești apărut în 1987/ la editura științifică și enciclopedică/ zice i. hangiu la pagina 119/ că din colectivul de redacție al publicației echinox făceau parte în 1982/ director ion pop/ redactor șef marian papahagi/ redactor șef adjunct ion vartic/ secretar responsabil de redacție nicolae băciuț/ secretar de redacție pop flore/ iar în ordinea citării din dicționar colaboraseră la publicație/ ion mirea/ adrian popescu/ n. sîrbu/ n. prelipceanu/ n. diaconu/ mircea ciobanu/ d. gh. achim/ ion mureșanu/ dan damaschin/ mircea ivănescu/ toth tamas/ aurel scorobete/ cornel udrea/ eugen uricariu/ ion pop/ kozma maria/ petru poantă/ d. d. roșca/ mircea anghelescu/ marian papahagi/ mircea zaciu/ ion vlad/ aurel sasu/ leon bakonsky/ mircea marius goga/ mircea popa/ n. manolescu

  7. Ion Pop, ,,Avangarda în literatura română”, București, Ed. Minerva, 1990, p. 346: ,,Dacă la un Gherasim Luca aventura este în primul rînd a unui personaj satanic-tenebros și a unui nou Des Esseintes iubitor de artificii «decadente», iar la Virgil Teodorescu poezia se deschide spre un «exotism» de transparențe eluardiene, visul lui Gellu Naum caricaturizează lumea, cele mai adeseori, ca oglinzile deformatoare, părțile înstrăinate ale «obiectelor» se regăsesc în structuri bizare, conglomerate grotești, iar motivele mitice tradiționale sînt parodiate.”

  8. Doamne Dumnezeule… În publicația trimisă mie dezinteresat de către redacția Apostrof, am păstrat și chitanța poștală a coletului: e din iulie 1998, are nr. 216, seria D, număr de chitanțier 2376966. ,,Cioran. 12 scrisori de pe culmile disperării”, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 12/1995, cu mențiunea pe pagina 2: ,,Antologie Cioran pentru uzul studenților de la Facultățile de Litere și Filosofie”. Pe ultima pagină scrie: ,,Dosar îngrijit de Ion Vartic. Redacția: Marta Petreu (redactor-șef), Ana Cornea (secretară), Horváth Sándor, Virgil Leon, Ștefan Melancu, Lukács József (administrator)”. Și citez din ultima, a 12-a scrisoare către Bucur Țincu, trimisă de către Cioran din Sibiu, pe 2 iulie 1934: ,,Sunt un om atît de orgolios și cu simțul eternității atît de dezvoltat, încît mi-ar fi absolut imposibil să fac politică. Nu este numai democrația proastă, ci toate sistemele politice și sociale sunt egal de proaste. În domeniul acesta nu pot fi decît cinic.” (ed. cit., p. 62) Oare de ce am sentimentul că putem schimba cuvântul politică… și pune în loc, după voie, relație sentimentală, echipă de fotbal, trupă muzicală, cutare poet… În fine, citez și din Ion Vartic, ,,Cioran naiv și sentimental”, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2000, pp. 298-299: ,,Nu e, însă, prima dată cînd Sorana Țopa merge la Sibiu să-l întîlnească pe Cioran; între ei pare să existe o mai veche complicitate, proaspătul mesager al lui Eliade fiind deja confidentul Soranei. Iar acum relația lor devine și mai ambiguă, căci, după plecarea Soranei din Sibiu, Cioran arborează poza unui nefericit romantic, însingurat pe culmi spirituale (așa cum se vede din scrisoarea lui către Arșavir Acterian de la mijlocul lunii iulie)”.

Trackbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *