în numele tatălui și al fiului

 

 

nimeni nu știe

în ce an s-a născut dumnezeu

 

câțiva își amintesc

în ce an a murit fiul său

 

în rest

toți sunt fericiți

ca lemnul crucii lui barabbas

 

nimeni nu va afla

în ce an a murit tatăl

fiului

 

înălțându-se din mormânt

fiul a luat cu el

misterul morții tatălui

Posted in

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist

Reader Interactions

Comments

  1. stare// în vacarmul lumesc clipele de bucurie adevărată alină/ zâmbetul celor dragi te întărește/ lumina e și din afară și dinăuntru/ o liniște nepământeană te învăluie/ grijile mărunte devin și mai mărunte/ un cocor zboară stingher pe cerul senin/ un zumzet de albină duce firea mai departe/ e din nou primăvară

  2. Dacă pentru corp esențiale sunt mișcarea și mâncarea variată, mintea are nevoie de continue provocări. Cu riscul de a formula enormități, creierul trebuie activat, antrenat în argumentare, diseminat în fraze. Și nu doar din zadarnică vanitate, ci pentru o igienă corespunzătoare a neuronilor, ce riscă altfel să se coclească. Spectacolul lumii e musai să aibă un rival virtual, iar exersarea continuă a minții echilibrează oarecum lucrurile. Chit că entropia doboară, în cele din urmă, puritatea și inefabilul.

  3. cosmologică// o, bucurie a fiecărei secunde/ de ce fug de tine ca un nerecunoscător/ o, lumină a cunoașterii/ cât de mult îmi vei fi pavăză în urcuș/ o, taină a Creației/ aș vrea să-ți simtă oamenii toți frumusețea/ în gând și pe fundul mării/ în epocile obscure și de-a lungul seriilor intergalactice/ un duh negrăit veghează/ topi-se-vor norii în mașina durerii

  4. Încât, dacă meditezi la curgerea istorică, prin fața ochilor îți defilează orgolii, prostie, răutate, construcții de nisip… A folosi cuvântul ‘tragic’ spre a descrie întâmplările și personajele semnificative din trecut, prezent și, poate, viitor înseamnă a fi nostalgic, concesiv cu biata natură omenească. Nu, e vorba despre o însăilare deplorabilă de patimi, în care oamenii sunt numere, iar cei care, temporar, dețin frâiele, sunt jucăria unor forțe dincolo de voința lor, forțe denumite pompos-eufemistic destin…

  5. săptămâna luminată// mirosul florilor de salcâm/ duioasa calomniere a universului/ ce-ți spune legea repetiției/ încheiase lectura câtorva opere mai mult sau mai puțin canonice/ din literatura universală/ aceeași răcoare a serii de primăvară/ cu un vânticel blând dar indiferent față de om/ și extraordinarele sale probleme/ vă consultați des e-mail-ul/ minunea fiecărui minut/ a ignora ceea ce se cuvine ignorat/ și a prețui lucrurile esențiale/ dar cine-ți spune ce e esențial și ce nu/ mai bine bucură-te de viață nu mai socoti imponderabilul/ ei se adăposteau exemplar/ acel spațiu să-i spunem nu era/ nici locuință nici teren delimitabil nici mijloc de transport/ da cel mai bine e să stai în năzuințele proprii/ dacă socotești și anii de liceu sunt cam douăzeci și opt de ani/ adică aproape cât a trecut de la momentul de răscruce

  6. zorba the greek// fără inutile dramatizări/ sau cum zice ozzy osbourne/ încă din septembrie nouăzeci și unu ‘no more tears’/ căptușeala gecii s-a rupt/ nu se vede din afară/ afară nu e decât sie/ înăuntru evident sri/ în rest e superb/ ce-o mai fi făcând proposela

Trackbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *