O întâlnire năucitoare

La München am avut întâlniri și discuții, timp de două zile, cu Directorul Europei libere, Robert Gillette și William Marsh, vicepreședintele RFE/Radio Liberty. Conducerea radioului mi s-a părut evident nemulțumită de activitatea Departamentului românesc, dar soluțiile pe care le discutam foarte deschis erau “problematice”. Nu puteam promite să determin o schimare substanțială a situației, în condițiile în care pârghiile pe care le-aș fi avut la îndemână erau extrem de limitate, iar unele din ele erau chiar cu totul înțepenite.

Înainte de plecare, Robert Gillette m-a invitat la un lunch. Mi-a mărturisit că prezența mea la München a produs o mare vânzoleală și m-a rugat ca, înainte de a pleca, să discut cu trei oameni spre a-i asigura că nu ieșisem Director din discuțiile cu conducerea radioului. Cei trei erau Mircea Carp, Emil Hurezeanu și Nicolae Stroescu-Stînișoară.

Mircea Carp și Emil Hurezeanu n-au avut nicio problemă să mă creadă. Discuția purtată cu ei a fost o plăcere. Mircea Carp mi-a spus că multă vreme a crezut în soluția continuității din interior, dar îl bătea gândul că poate era momentul unei soluții din exterior. Lui Hurezeanu i-am spus: “Emil, tu vei fi noul director.”  Și a fost.

În schimb, discuția cu dl Stroescu-Stînișoară a fost foarte dificilă. Domnia-sa n-a crezut nimic din ce-i spuneam. Când am intrat în birou, m-a întâmpinat agitat. M-a invitat să iau loc unde doresc, fiindcă “oricum, dle Tudoran, de-acum acesta va fi biroul dumneavoastră ca nou director.” Nu-mi venea să-mi cred urechilor.

Am încercat să-i explic că venisem să-i spun că nu sunt noul director, că am avut doar discuții de principiu, că nu s-a luat încă nicio hotărâre, că… etc. Eforturile mele au fost zadarnice. Mi-a răspuns că nu are rost să-l mint, fiindcă toată lumea știe că eu sunt noul director; că Domnia-sa mă respectă foarte mult și se simte jignit că încerc să-i ascund adevărul.

Ajuns la Washington, i-am trimis o scrisoare de mulțumire. Îmi răspundea printr-o scrisoare foarte politicoasă dar care nu avea să facă nimic altceva decât să consolideze năuceala ce mă lovise în timpul scurtei discuții pe care o avusesem la München în biroul Domniei-sale, birou care, așa cum avea să se convingă, nu devenise al meu.

îPeste mai bine de cinsprezece ani intram în cele aproape 10.000 de bolgii ale Dosarului meu de Urmărire Informativă (DUI), ba continuam să consult și alte documente. M-am întristat văzând că dl Stroescu fusese — fără voie — o sursă de informații pentru Securitate și o antenă de receptat dezinformările transmise de Securitate către Europa liberă. Și nu grație doar agentului cu nume de cod “Someșanu” și al “indicativului 2251f6”, fiindcă penetrarea Departmentului românesc al Europei libere a fost una “multifațetată”.

Între timp, aflasem despre mine lucruri pe care nu le știam. Cel mai aberant a fost lansat, pare-se, chiar de un angajat al Europei libere pe care nu l-am întâlnit niciodată: i-aș fi “mărturisit” că, odată ajuns Director, o voi da afară pe dna Mary Georgescu, soția lui Vlad. Și eu care habar nu aveam că, după dispariția lui Vlad, dna Georgescu ar fi fost angajată sau începuse să colaboreze la emisiunile Europei libere.

Ce să mai spun de munca energicilor agenți ai Securității care “implementau” planurilor de compromitere a “obiectivului Tudorache”, aka. Dorin Tudoran, bombardând Europa liberă cu informații potrivit cărora eram omul Securității și odată devenit angajat al respectivului post de radio urma să-l livrez “pe tavă” Bucureștiului.

Când Ghiță Ionescu mi-a dat copia recomandării pe care o trimisese la München în sprijinul candidaturii mele adăugase la ea un bilet: “Dragă Dorine, Alea jacta est! Scrisorile au fost trimise astăzi, dar cum ți-am spus la Washington mă rog lui Dumnezeu să nu ajungi Director la München. Cu drag, Ghiță.”

Ghiță Ionescu fusese primul Director al Departamentului românesc al Europei libere și plecase de-acolo cu amintiri dintre cele mai neplăcute. Când s-a anunțat oficial că Emil Hurezeanu fusese numit Director al Departamentului românesc, l-am sunat pe Ghiță Ionescu și i-am spus “Ghiță dragă, Dumnezeu ți-a îndeplinit rugămintea…” A urmat o bună partidă de râs.

Spre sfârșitul anului, plecam la Chișinău spre a pregăti deschiderea Biroului IFES (International Foundation for Electoral Systems) în Republica Moldova. Aveam să petrec acolo șapte ani bătuți pe muchie. Pentru o vreme am preluat și condurerea Biroului IFES din România. În toți acei ani am avut și păstrat contacte cordiale cu Europa liberă, un loc unde, asemeni tuturor locurilor din lume, existau oameni de toate felurile — de la cei demni de admirație, la cei demni de uitare. În sufletul meu, amintirea Europei libere ocupă un loc special, plin de tandrețe.

Cred și acum – așa cum am crezut și în 1993 – că invitația de a mă duce la München pentru acele discuții a fost mai degrabă un gest de curtoazie al lui Robert Gillette, care a vrut probabil să-mi mulțumeacă pentru lobby-ul făcut Europei libere și spre a le dovedi celor care trimiseseră recomandări foarte călduroase în sprijinul candidaturii mele că se ținuse cont, întrucâtva, de opiniile lor -“… Mr Tudoran, whose credentials are very impresive, will surely be given full consideration when the time to choose a succesor to the current Director.”

Posted in

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist

Reader Interactions

Comments

  1. Naucitoare intradevar. Ce “mici” pot fi unii oameni. Imi vine sa spun pentru mult din viata Europei libere ce a spus Ierunca la moartea lui Noel: “o eroare a destinului.”

  2. Într-adevăr, năucitoare… În propria viață, dar și contemplând lumea, am observat că atunci când cineva se precipită în mod suspect, încercând fie diversiune, fie să-ți atragă atenția, pentru a-l lua în seamă și a ține cont de opinia sa, e mai mult decât probabil că acea persoană e în misiune; lucru egal valabil înainte și după decembrie 1989…

    • Nu există niciun indiciu că dl Stroescu-Stînișoară s-ar fi aflat “în misiune”. Din păcate, avea printre cunoștințele sale agenți ai Securității…

      • Grea întreprindere, să faci ceva curat când totul e murdar. Cum scrie dom’Onțelus, e « garantat » că și tu ești murdar. Ref. la Camus, după Bine și Rău, credeam inițial că intervin alte legități…. Nu mai cred acum. Mantinela realității doar întoarce entropia înapoi și murdareste….Periodic, curățirile doar împing mantinela realității mai departe, atât timp cât încă nu s-au decelat mecanisme de curățire predictibile. Mult timp au facut-o normele tehnice ( valurile 1-3 toffleriene ). Între timp au intervenit și normele sociale, odată în Romania « realismul socialist », acum, « statul de drept »….Acum a venit rândul normelor juridice, fără ca celelalte norme să-și înceteze acțiunea…Va trebui odată proiectată o relaționare diferențială de intervenție ( norme tehnice, norme sociale, norme juridice …) pentru curățiri periodice. Revoluțiile, de multe ori, mai mult murdăresc…..Evoluțiile, greu cu cele dezentropice, « brici » cu cele entropice…., de unde continua murdărire.

  3. Emisiunea Lumea creștină, realizată de către Nicolae Stroescu-Stânișoară și difuzată duminica la Radio Europa Liberă era o oază de spiritualitate, complementară emisiunilor realizate de către Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gelu Ionescu. Genericul emisiunii conținea un sunet inconfundabil de toacă bisericească și se încheia cu citatul mitologizat al lui André Malraux: Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc, care în predecembrism suna gotic-horror, adică dătător de speranță în mentalul underground. Vocea realizatorului era pozitivă, liniștitoare, avea o blândețe, o cumsecădenie ce contrastau oarecum cu sarcasmul binevenit, altminteri, al lui Neculai Constantin Munteanu ori chiar cu melancolia cantabilă a lui Virgil Ierunca. Este foarte probabil ca Nicolae Stroescu Stânișoară să fi fost un trăitor creștin autentic, de pe urma naivității căruia mulți au profitat… Și, documentându-mă fragmentar, fatalmente, pe internet, constat că în mare parte chiar așa au stat lucrurile. Rămân un mister și o lucrare a lui Dumnezeu ca, după ce ai avut Securitatea pe urme 12 ani (1952-1964) – e vorba chiar despre directorul menționat al Europei Libere – să-ți păstrezi calmul, echilibrul, bonomia, cu riscul de a fi taxat drept un prinț Mâșkin… Lumescul demonic, deși nu poate înfrânge asemenea spirite, are totuși satisfacția meschină, de tip Sologub, de a-și râde în barbă de astfel de oameni rari, îmbunătățiți duhovnicește. Și în emisiunea Profesioniștii, a Eugeniei Vodă, care poate fi urmărită pe internet, Nicolae Stroescu-Stânișoară apare ca un om fundamental bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *