Și mă întreb dacă vei mai fi interesat în viitor…

“Scrisorii definitive” (cum o numea Monica Lovinescu în 19 iulie, 1987) trimise de mine lui Vlad Georgescu la 17 mai, Vlad îi răspunsese la 5 iunie, imediat după ce se întorsese la München și găsise rândurile mele.

Cu ceva tandrețe, speculând că poate aș fi meritat altceva decât o slujbă la Vocea Americii, urându-mi numai bine și răbdare cu noii colegi, despre care știa câte ceva, se simțea evident ușurat. Ca și mine de altfel.

Prin opțiunea mea pentru VOA, se stingeau eforturile monicilor de a-l convinge pe Vlad că ar fi avut nevoie de mine la München și dispărea nevoia lui Vlad de a se justifica pentru o poziție la care era cu totul îndrituit.

Din acel moment, relațiile dintre mine și Vlad intrau într-o detensionare de care ar fi avut nevoie de la bun început. Se instala între noi un firesc — ce-i drept, cam rece — dar preferabil învolburărilor.

Întrebându-se dacă, în viitor, aș mai putea fi interesat de o mutare la München, evident Vlad cocheta cu o retorică amicală – știam amândoi că motivul pentru care nu ajunsesem acolo nu fusese neapărat lipsa unui post.

Ce nu aveam cum ști nici unul, nici celălalt era că  — pe lungă durată — reticența lui Vlad de a-mi propune o angajare la München avea să fie benefică pentru mine. Din păcate, nici Vlad nu mai avea mult de stat la München.

Despre prietenul comun Mihai Botez, foarte prezent și în ultima noastră discuție de la Washington, Vlad îmi spunea că veștile nu sunt prea clare – nu tocmai o noutate sub soare – deși de la Mihnea Berindei înțelesese că Mihai era optimist.

P.S. Acel “…despre care îmi vorbiseși în Mainland” constituie o scăpare. De fapt, este vorba de Maryland, statul în care locuiam și locuiesc și azi, cum tot aici locuiesc și unii dintre cei care i-au fost lui Vlad, cu adevărat, prieteni foarte apropiați.

 

Posted in

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist

Reader Interactions

Comments

  1. Alexis de Tocqueville, ,,Despre democrație în America”, vol. 1, traducere din limba franceză Magdalena Boiangiu și Beatrice Staicu, București, Ed. Humanitas, 1992, p. 103: ,,Statul Maryland, care fusese înființat de mari nobili, a proclamat cel dintâi votul universal și a introdus în ansamblul administrației sale formele cele mai democratice.”

  2. 1987. Ce vremuri tulburi si amestecate, pentru fiecare din noi in parte si pentru noi toti amestecati.

  3. …în cele din urmă, Vlad georgescu putem spune că a comis un „acte manqué”, scriind Mainland în loc de Maryland, acesta din urmă devenind, un veritabil „continent” pentru un Ulise izgonit de pe o „insulă”!…

    • Poate fi vorba și de altceva, spun asta gândindu-mă că Directorul departamentului de libă tomână de la Vocea Americii s numea Mainland.

  4. Neinițiații ar crede că Europa sau America de Nord înseamnă același lucru în materie de emigrare/imigrare/exil/diaspora. Un oraș german, francez, britanic, italian, spaniol, olandez, belgian, portughez înseamnă una, respectiv tradiție statală europeană, în timp ce un city american sau canadian e altceva, statul fiind mai puțin prezent în cotidian. De aici, proceduri, cutume, comportamente diferite; și în 1987, și în 2017…

  5. Jean Baudrillard, ,,America”, traducere Alina Beiu Deșliu, București, Ed. Albatros, 1994, p. 32: ,,America nu este nici un vis, nici o realitate, ea este o hiperrealitate. Este o hiperrealitate pentru că este o utopie care s-a trăit ca realizată chiar de la început. Totul aici este real, pragmatic și totul te face să visezi. S-ar putea ca adevărul Americii să nu se lase văzut decât de un european, pentru că numai acesta găsește aici simulacrul perfect, cel al imanenței și al transcripției materiale ale tuturor valorilor.”

  6. Ieri am văzut un film realizat de televiziunea belgiană RTBF, clandestin, la finele lui 1988, în care apar Doinea Cornea și fiica sa, Virgil Ierunca, Mihnea Berindei, Dan Alexe, Ioana Măgură Bernard, Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu. După acest film, în care este expusă grozăvia ultimilor ani ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, s-a instituit operațiunea de solidaritate cu satele românești, pe punctul de a fi sistematizate, operațiune intitulată Villages Roumains. Am avut o strângere de inimă, reamintindu-mi oroarea… Doamne Dumnezeule Doamne…

Trackbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *