Tânărul Vlad, adică Tudor

În luna mai, 2011, Sorin Antohi a organizat la Jesus College, Oxford, colocviul “In and Out of This World. A Symposium in Memory of Ioan Petru Culianu (1950-1991)”, eveniment la care am participat alături de Ştefan Borbely, Edward Kanterian, Moshe Idel și Grazia Machiano.

Mesajele privind detaliile – logistică, timpul alocat fiecărei prezentări, activitățile conexe colocviului etc. – erau semnate “Tudor Georgescu”. L-am întrebat dacă nu cumva era fiul lui Vlad. Răspunsul a fost afirmativ. Am început un dialog pe care l-am continuat timp de câteva zile la Oxford.

Când l-am zărit prima oară pe Tudor, am făcut un exercițiu de imaginație – am scos din ecuație pletele care-i veneau până peste umeri, i-am redus ceva din volumul bărbii atât de stufoase și am văzut chipul unui Vlad tânăr.

Tudor Georgescu și Cora Tudoran, Stonehenge, mai 2011

Tudor mi-a pus o mulțime de întrebări, nu doar despre relația mea cu Vlad. Era curios să afle ce cred despre postumitatea tatălui său. Am bănuit ce îl frământa – acuzația ce i se aducea lui Vlad că înainte de a fi intrat în disidență ar fi dat note informative Securității, acuzație nesusținută de documente. Mi-am reamintit și de eforturile lui Silviu Brucan de a-l compromite pe Vlad.

N-am intrat în aceste detalii. Tot ce i-am spus lui Tudor a fost că are toate motivele să fie mândru de tatăl său, care a fost un om extraordinar.

Tudor și-a luat doctoratul cu The Eugenic Fortress: The Transylvanian Saxon Experiment in Interwar Romania și este astăzi Research Grants Officer/Associate Lecturer la Oxford Brookes University, unde lucrează în laboratorul condus de Marius Turda. Are doi copii și Vlad ar fi avut toate motivele să fie mândru de băiatul și nepoții săi.

 

Posted in

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist

Reader Interactions

Comments

  1. Jumatatea de jos a fetei (nasul, gura, pometii, maxilarele) e copie Xerox a lui Vlad. Mai stii ceva de Mary? Mai traieste?

    • Bineînțeles că este încă în viață și locuiește, dacă am înțele bine ce mi-a spus Tudor, tot la Munchen

  2. Se poate spune, cu siguranță, că prezentându-i băiatul, așa cum ați făcut-o, l-ați lăudat pe Vlad Georgescu. În fond, e înrădăcinată în om credința că supraviețuiește într-un fel oarecare, fie prin urmași, fie prin ceea ce lasă comunității.

    • Vlad a fost un tată exemplar așa că merită să fie lăudat. Pentru mine, întâlnirea cu Tudor și textul de azi e cumva un arc întins peste perioade de timp --un curcubeu de suflet, dacă pot spune așa.

  3. Nu am sa uit niciodata ziua Tudor a venit la mine in Oxford. Un prieten de al lui din Cambridge auzise de mine si i-a spus ca poate ar fi bine sa ne cunoastem. Ne-am imprietenit imediat si mi-a fost primul meu student doctorand. A facut si MA la OBU cu Roger Griffin si cu mine. Au trecut de atunci 14 ani. Faptul ca este fiul lui Vlad Georgescu a insemnat mult si pentru el (desigur) si pentru mine insa, chiar daca Tudor nu a folosit niciodata numele tatalui lui sa obtina ceva. A facut totul cu harnicie si devotament, cu puterile lui. Bravo lui!

    • Marius, mă bucur foarte mult că ai găsit timp să postezi aici comentariul tău. Cred că lui Tudor i-a prins foarte bine că a lucrat o vreme în Centre for Medical Humanities aflat sub conducerea ta. Saluta-l pe Tudor din partea mea. Tie si alor tai -- numai bine.

  4. părinți și copii// un fiu este puțin și din tatăl său/ fie și cât e necesar să fie cu totul altfel/ când e prezent în viața-i/ îl copleșește/ îl modelează/ dar și când nu este se întâmplă tot așa/ cu mica diferență a unor armonice superioare ori inferioare/ după caz/ relația tată-fiu e altceva decât raportul mamă-fiică/ indiferent că primul e părintele unu sau doi/ după necesități sau posibilități/ tatăl își poartă fiul în suflet/ iar fiul pe tată/ e biologie transfigurată

  5. …mai există un Vlad, și Tudor, chiar în USA! …nu știu dacă între cele două perechi tată-fiu este vreo legătură, dar cu siguranță amîndoi tații pot/ar putea fi mîndri de fiii lor!…

    • Trebuie să revin, cu scuze necesare: am comis o eroare și mi-o asum. În primul „silogism” (cel al lui Dorin Tudoran) „termenul mediu” este Georgescu, în cel de-al doilea (al meu), acesta este chiar Vlad. Am „trădat”, deci, „principiul identității”. Nu e de mirare (dar, n-are iertare) cu vacarmul infernal pe care îl suport tot mai traumatizat la cîțiva metri de fereastra camerei în care încerc să „deschid” o altă fereastră…

  6. lui tudor georgescu// fericit să fii cu un asemenea tată/ care a înțeles atunci ceea ce mulți/ chiar și acum refuză să înțeleagă/ bucură-te de o asemenea ascendență paternă/ a unui om sacrificat pentru adevăr/ martir pentru libertate ți-a fost tatăl/ și binemerită memoria celor demni/ care fie și mai târziu au realizat că/ sufletul nu poate fi păcălit la infinit/ dacă vrei să rămâi fidel umanității/ acelei fragile viețuiri sub semnul conștiinței

Trackbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *